Ascult o melodie celtica. Cu gandul la pozele din anii 1800 - 1950, pe care le-am vazut pe net, imi doresc sa fi trait povesti frumoase, alaturi de tine. As fi vrut sa ne nastem, amandoi, intre anii, de mai sus si sa traim povesti simple, de dragoste, doar noi doi, fara tehnologie avansata sau cu automobile de ultima fita. 

           De ce nu, sa ne fi intalnit, undeva la un bar, unde jazz-ul se aude, ,,amestecat'' cu fumul greoi, de tigara mentolata, iar privirea ta, sa ,,muste'' usor din fiinta mea, cu dor nebun. N-ar fi fost rau, sa te vad imbracat la costum si palarie neagra, venind spre mine cerandu-mi sa bem o cafea. Parca vad...

          Ne sarutam tandru, inconjurati de fum si de forfota, usor deranjanta din locatie. Palma mea, se uneste cu palma ta, iar privirile noastre se intalnesc voit, facandu-ne sa ne absorbim reciproc. 

          Ma intrebi, daca vreau tigara. Eu, politicos, te refuz. Te las sa fumezi doar tu. Din greseala, barmanul, in loc sa-mi aduca cafea, mi-a adus un cocktail Kinky Pinky. N-am refuzat nicidecum. Am intrat in atmosfera locatiei, purtat de dorinta si dor. Am ras copilareste, de greseala barmanului. Atunci, ai cerut si tu acelasi cocktail. Am mai cerut inca un rand. Eram deja, usor, ametit. Dupa, ce ai platit, toata consumatia, am iesit din bar, la bratul tau.Picioarele mi se impleteau. Doar tu erai ajutorul meu de a sta echilibrat pe picioare. Aproape pluteam. Inca mai auzeam jazz-ul in urechi, care se indeparta incet, prin zgomotul de afara al automobilelor si al forfotei celor din jur. Nu stiu, cand am ajuns in pat. Mai tarziu, inca ametit, mi-am dat seama, ca nu eram la mine acasa. Eram la tine, in sufragerie. Obosit, am vrut sa ma culc in pat. Dar, tu nu m-ai lasat, ci m-ai ajutat sa ma dezbrac, propunandu-mi sa fac un dus. Am acceptat. M-ai ajutat, sa ma dezbrac. Am plecat in baie. In, nici zece secunde, ai venit langa mine,la fel de dezbracat. Cu un suras, mi-ai explicat, ca vrei sa faci economie la apa calda. Faceam dusul impreuna. Nu stiu cum am alunecat si era sa cad jos. M-ai prins in bratele tale. Ne-am privit in ochi indelung... Buzele noastre, ca un magnet s-au apropiat si s-au unit, de parca erau lipite de o vesnicie. Aburit si la propriu si la figurat, inca eram in bratele tale. Trupurile noastre devenise doar un singur trup, plin de patima si dor. Intr-un final, am ajuns si-n dormitor, unde obositi, am adormit imbratisati, cu gandul la o noua zi, la o noua provocare...

           Asa, as fi vrut eu sa traiesc,alaturi de tine. Dar, cum nu se poate, doar imaginatia, ma mai poate ajuta sa-mi creez o lume doar a mea, unde traiesc, cum vreau si cu cine vreau. Te pup si ai grija de tine, iubire neimplinita...

 

           Mi-e dor, sa mai lucrez la, ultimul eu, loc de munca, unde te-am cunoscut pe tine. Desi, nu am intalnit oameni atat de buni. Oare la ce m-as fi asteptat? 

           Imi aduc aminte, cand te-am intalnit prima data. Mi-a placut de tine, din prima clipa. Mi-ar fi placut sa ma iubesti si sa ma ocrotesti, de toata lumea, de toata ura si invidia, care ma loveau in suflet. 

           Nu am uitat de gestul frumos, din luna noiembrie, pe care l-ai facut pentru mine, atunci, cand ne-am intalnit in hala. Ne-am dus afara, iar eu eram numai in trcou si pantaloni. Afara era frig. Tu, din mila, mi-ai dat hanoracul tau gri. Pentru mine, a fost un gest foarte frumos, pe care nimeni nu l-a mai facut cu mine vreodata. Tu ai fost singurul si primul om, care a facut un asemenea gest. Din pacate, a durat putin intalnirea noastra. Imi amintesc cu drag si de acele momente, cand vorbeam amandoi, seara, cand asteptam autobuzul, sa plecam acasa, de la locul de munca. 

           Timpul a trecut... Compania respectiva, nu m-au mai dorit. Obligat fiind sa-mi dau demisia, inainte de a expira contractul. Coincidenta sau nu, ai plecat si tu, cu o zi sau doua inaintea mea. Drumurile noastre s-au despartit mai devreme, pentru ca, am fost in schimburi diferite si nu ne-am mai intalnit. Mi-a fost greu intre oameni, care aveau experienta si pentru razboi. Atat ce mi-a ma alinat sufletul, a fost o doamna, cu care glumeam si simteam ca e departea mea. Dar, dupa plecarea mea si dansa, s-a instrainat de mine. Asa am ajuns, sa ma inchid in mine si sa nu mai vreau sa am de-a face cu cei din jur. 

          Acum, traiesc in lumea mea imaginara, unde tu si cu mine, inca, mai lucram acolo. Cu mintea, ma reintorc in acea hala si te caut, dar nu te vad si mi-e greu. 

          Oare, cum ar fi fost, daca tu m-ai fi iubit, iar compania respectiva, nu m-ar fi dat afara? Sincer, as fi uitat de toata durerea ce mi-a provocat-o ultima amagire (iubire, nicidecum nu a fost). As fi uitat, de amintirile vechi udate cu lacrimi. As fi trait, langa tine, intens, fiecare clipa, in orice moment si in orice loc. Mi-ar fi fi fost de ajuns doar voi doi, tu iubirea mea, iar doamna respectiva, prietena si sora sufletului meu. Nu mi-as fi dorit alte sau alti prieteni in viata mea. M-as fi multumit doar cu voi doi si atat.

          Din pacate, nu este asa, realitatea. V-am cunoscut pe amandoi doar pentru un anumit timp si ati iesit din viata mea lasandu-ma singur doar cu amintiri putine si cu multa amaraciune si tristete in suflet. 

           As fi uitat de vechea mea dorinta, de a pleca in orasul Gent, daca tu ai fi fost alaturi de mine si m-ai fi dorit. As fi vrut sa ne mutam amandoi, la mine in oras sau in alt oras, dar in special, unde se poate admira din plin luna cand este plina. As fi vrut...

 

           Astazi ma uitam pe net. Te-am vazut din nou. Ai mai pus o noua melodie pe canalul tau de YouTube. 

           Acum, ca e noapte, imi vin in minte tot felul de scenarii de viata, frumoase, alaturi de tine.

           Parca ma vad, langa tine, undeva departe de lume, pe un deal sau un munte, de unde admiram privelistea in miez de noapte. Imi inchipui, ca noi doi, auzim un tren, iar mai tarziu, il vedem la mare indepartare, cum fuge in viteza mare, sa ajunga cu bine, in gara. Dupa un timp, privim spre stele. Luna, cu lumina ei palida, ne inunda fetele fericite. Ochii tai albastri, ma privesc cu dor si cu vocea ta de cantaret, imi canti ceva special. Privim din nou cerul. Doua avioane se intersecteaza. Greierii, in plin concert, incanta atmosfera din jurul nostru, chiar daca e noaptea, ca o mantie, peste aproape, tot pamantul. In bratele tale ma simt fericit, dorit si ocrotit. Simt ca-mi esti cu totul dedicat, iar nimeni si nimic, nu ma va rani. 

           Asta este doar imaginatia mea. In viata, cat voi trai, nu voi gasi iubirea, nu ma vei dori, nu te voi avea. Destinultau, e departe, de destinul meu. Dorintele mele vor rula in mintea mea, pana cand, viata mea se va stinge. Dar, pana atunci, voi trai cu lectia vietii invatata. Nu trebuie sa-mi mai mint inima, ca voi fi cu acel artist sau macar, cu altcineva, care chiar sa ma iubeasca. Voi iubi doar viata si sanatatea. Restul, sunt doar trairi trecatoare, ce dor pe termen lung, daca nu stii, sa-ti aperi sufletul, asa cum trebuie.

 

          A trecut ceva vreme, de cand eu, am fost trist dupa cineva anume. Acum... mi-a trecut. Nu mai iubesc omul respectiv. Dar, totusi, imi vine sa plang. Nu dupa el, ci de mine insumi. Nu am stiut, sa ma apreciez si sa ma iubesc pe mine insami. Am stiut, doar sa dau tot sufletul meu, cui nu trebuia. Iar, inima mea, ca pe jar, tanjea dupa mangaieri si dupa vorbe dulci soptite, in nopti tarzii. 

          Mai tarziu, persoana respectiva, mai mult m-a ranit si aproape, ca era sa mor din cauza lui. Totusi, am luptat, sa traiesc si am invatat... Am invatat, sa ma iubesc si sa ma apreciez numai pe mine. Nimeni, altcineva, nu va veni la mine, sa ma intrebe, daca ma simt bine si daca am nevoie de ceva. Trebuie sa ma intreb, eu, insumi, daca am nevoie de ceva si sa-mi daruiesc, sa ma ajut, sa fac ceva frumos cu viata mea. Am invatat tarziu, dar mai bine asa, decat niciodata. 

           Mai stiu unele persoane, de care mi-e dor, dar m-au uitat. Aceasta situatie ma doare. Dar, nu foarte tare. Si aici, am invatat, sa traiesc, doar cu gandurile si dorintele mele. Oamenii, vin si plec din viata mea. Nu sunt pentru o eternitate cu mine. 

           As fi vrut, ca macar, cele doua persoane, la care ma gandesc, sa fi fost alaturi de mine, nu sa ma uite. 

           Mi-ar fi placut, ca TU, sa locuiesti cu mine si sa simt, ca am pe cineva, care chiar are nevoie de mine. Ar fi fost frumos, sa am cu tine, un ,,buchet'' mare de amintiri. Parca vad... cum noi doi ne plimbam seara pe strazi pustii, unde doar stelele si luna ne vegheaza si sunt martori, iubirii, noastre ascunsa in noapte tarziu. Imi inchipui, cum tu ma saruti usor, tinandu-ma in brate, iar in mare departare, se aude un tren suierand, pierdut in timp, gonind spre gara. Parca, simt cum privirea ta ma patrunde pana in suflet, facandu-ma sa simt ca nu sunt singur, ci TU, chiar ma iubesti cu adevarat. Dupa acel sarut, privim cerul ,,pictat'' cu stele, iar un avion zboara grabit, lasand in urma lui doar acel fum, aproape vizibil si zgomotul motorului. Vantul si el, mangaietor, ne ,,alinta'' chipurile fierbinti de iubire si dor. 

         Cam asa, vad eu, ce as fi vrut sa traiesc. Asta e viata... Realitatea e alta, pe care o traiesc, de vreau sau nu. Iar, visurile, se vor repeta in sufletul meu, la nesfarsit, prinse in bucla timpului infinit.

           Draga prieten virtual! Desi, nu te cunosc deloc, eram obisnuit, cu postarile tale de pe reteaua de socializare. Timpul trecea... Te vedeam, fara sa ma gandesc, ca intr-o zi nu te voi mai vedea vreodata. Din pacate, ai plecat intr-o alta lume, mult prea tanar. Erai tanar cu vise si sperante in sufletul tau. Totusi, destinul a ales, ca pana la 28 de ani sa traiesti si atat. 

           As fi vrut, ca tu sa mai traiesti si sa ne intalnim intr-o zi. Dar, a acea zi s-a spulberat, odata cu trecerea ta in nefiinta. Ce frumos erai, cand traiai si ce pustiu si trist aratai, mort, fara viata, fara viitor. O parte din mine, a ramas in trecut, iar acest lucru m-a afectat sufleteste. Nu te voi uita niciodata, desi nu am vorbit, decat foarte putin prin mesaje. Asa este viata... Nu orice dorinta se implineste, nu orice fericire apare pe drumul vietii. Sunt si spini, de care te ve lovi si-ti rani sufletul fie ca vrei, fie ca nu. Amarul vietii nu-l poti ocoli, ci trebuie sa-l bei. Viata e amara cu ceva ,,aroma'' dulce de momente traite candva. Nu mai am cuvinte... sunt gol in suflet si fara sansa de a te vedea vreodata si sa te cunosc, asa cum esti tu. E noapte... Ma duc in pat, iar linistea noptii, imi va reaminti de tine si-mi voi crea o lume a mea unde te voi intalni pe tine. Nu e usor sa traiesc aproape singur, fara mangaieri si vorbe frumoase. Nu e usor...

          Te-am vazut pe net. Esti actor si cantaret. Nu voi scrie numele tau. Te-am vazut si-mi place cum arati. Trup atletic, privire de barbat hotarat si cu caracter puternic. Te-as fi vrut ca iubit. Dar, stiu ca viata nu-ti ofera ce iti doresti. Ramai intr-o continua visare, pana la capat. 

           Daca, tu si eu am fi fost impreuna, ar fi fost mai bine, pentru mine? Sau as fi avut alte necazuri, cum ar fi, tradare, durere si dezamagire? Totusi visez, ca ar fi fost minunat sa ma iubesti si sa te iubesc. Mute lucruri frumoase se intampla in mintea mea. In realitate, insa, nimic frumos nu este. Singuratatea si ura din jurul meu,ma inconjor neincetat incercand sa-mi distruga viata. Ma simt singur. As fi vrut ca tu sa ma iubesti si sa ma protejesti cu bratele tale puternice si sarutandu-ma cu pasiune. Ce minunat ar fi fost! Acum stau si ascult muzica celtica, creionand o lume numai a mea unde tu si eu ne iubim neincetat.

 

          Ma uitam pe net. Nu stiu, ce mi-a venit, sa caut numele tau pe net. Am gasit o pagina web de-a ta, pe care tu nu o mai administrezi. Pe acel site, am gasit o poza cu tine. Erai mai tanar, cam prin 2011. Mult timp a trecut de atunci. Eu te-am cunoscut, ceva mai tarziu. Credeam, ca vom fi impreuna, imi facusem sperante desarte. Dar, mai tarziu, am aflat, ca de fapt, noi doi nu putem fi unul langa celalalt. Nu esti, cum credeam ca esti, cum visam ca vei fi. Am suferit dupa tine... Am plans, am sperat, am vorbit cu tine, am crezut in noi... Dupa timp, mi-a trecut. Nu mai sufeream dupa tine. Dar, mai tarziu, aveam sa cunosc pe altcineva, cu care, la fel, am crezut ca vom fi impreuna si am sperat cu tot sufletul, ca in sfarsit, am gasit pe cineva care ma iubeste. Totusi... am facut aceeasi greseala. Mi-am daruit inima, inca odata, cui nu trebuie. Am suferit si inca, sufar. Ultimul barbat, pe care l-am cunoscut, m-a facut sa sufar si mai mult. Am ajuns sa ma simt inferior si nedorit de nimeni. Am ajuns la o limita, cand simt ca am sperat, in zadar 30 de ani de viata. Am sperat, ca voi gasi pe cineva, care sa ma iubeasca asa cum sunt. 

           Ma uit din nou la poza ta, cand erai mai tanar. Erai fara barba si mai frumusel. Daca ai fi avut sufletul tau, la fel de frumos, ca si chipul tau, poate m-ai fi iubit si n-as fi incercat sa caut fericirea, care de fapt nu exista si pentru mine. Privesc a nu stiu cata oara, poza ta si plang... Nu plang dupa tine... ci plang din mila pentru sufletul meu ca, nu am stiut, sa ma iubesc pe mine insumi. Nu am stiut sa ma apreciez. Am stiut doar sa-mi daruiesc sufletul si iubirea, ca sa fie lovite de dispret si nepasare. M-am daruit, cu totul, fiecarui barbat in parte si nu am primit decat ,,praf'' de amagiri si vise trecatoare, ce nu au devenit realitate... ci s-au transformat in doar lacrimi si suspine. 

          Acum ma duc la somn. Maine incepe o noua zi, inca o zi mai batran, incarcat cu povara amintirilor dulci-amare...

 

          Te-am cunoscut pe data de 12 octombrie 2018. Te-am gasit pe anumita, retea de socializare. Mi-ai scris, ca esti in gara. Atunci, eu m-am imbracat repede si am plecat grabit, cu gandul sa te vad si eu. Nu te stiam, ca nu aveai poza la profil. Atunci te-am vazut. Erai brunet, cu ochelari de vedere, asteptand autobuzul sa vina, sa pleci spre orasul tau. Trenul era anulat, din cauza podului cazut. Aveai, vocea calda si dulce la vedere. Aveai parul cret, negru, usor carunt pe la tample, desi aveai 38 de ani (sper, ca nu am gresit varsta). Am stat, cateva minute de vorba cu tine. In acel moment, nu ma mai simteam singur. Dar, imediat a venit si autobuzul si te-a luat. Eu am ramas singur si am plecat spre casa. Mai tarziu, mi-ai scris ca nu poti sa-mi oferi, ce-mi doresc... un om care sa ma iubeasca asa cum sunt. Totusi, pe moment, tu m-ai facut sa uit, de trecutul meu zbuciumat si de persoana, care m-a ranit, sufleteste, cat a putut de mult. 

          Acum, stau si ma intreb... De ce, nu pot sa-ti fiu aproape? Ce ne opreste sa fim impreuna? Eu banuiesc, cam din ce cauza, nu ma poate iubi nimeni. Pentru faptul ca, sunt prea slab, urat si nu asa de destept, cum sunt altii. Nu sunt pe gustul nimanui. 

           Au fost nopti, cand ascultam o melodie celtica si-mi inchipuiam, cum noi doi, ne-am intalnit, inca o data si am devenit un cuplu. Imi imaginez, ca noi doi suntem undeva pe un deal, la o casa, iar pe balcon, stam noi doi si privim in zare. In timp ce privim in zare, noaptea tarziu, apare trenul, ce usor se aude din indepartare cum suiera grabit sa ajunga la gara, cu ultimii oameni pe care trebuie sa-i duca. In timp ce privim trenul, neobosit, tu vii pe la spatele meu si ma iei in bratele tale calde si catifelate. Iar, eu fericit, ma intorc spre tine si te sarut, in bataia vantului ratacit. 

           Ne asezam pe bancuta de langa peretele balconului. In bratele tale, ma relaxez, cersind cu o usoara disperare, mai multe saruturi de la tine. Tu, intr-un final cedezi si ma saruti cu patima si foc. Desi era destul de racoare, eu eram deja infierbantat, la fel ca tine. Hainele erau deja aruncate. Trupul tau fierbinte, trezea jaguarul din mine. Te devoram cu mangaieri neuniforme, aproape pierzandu-mi controlul. Trupurile noastre unite, ardeau sub flacara pacatului dulce. Dupa o ora si ceva, ne-am potolit. Ne-am dus in casa si am adormit si noi, obositi, dupa ... atata fericire trupeasca.

           Asa ceva, as fi vrut sa traiesc. Din pacate, nu voi avea parte de tine. Drumurile noastre, s-au intersectat, doar pentru o scurta perioada de timp. Din cauza ta, vreau sa plec departe de Romania. Desi, vroiam sa plec cu un alt motiv. Acum, motivul esti tu. Dar, sper, sa ma mai duc prin Brasov, acolo unde locuiesti tu. De mult timp, eu aveam o atragere spre Brasov. Ma simteam si ma simt inca, atras de Brasov. Sa fi tu oare motivul? 

           Daca as putea, as vrea sa plec in alta lume paralela, unde tu ma iubesti si nu poti trai fara mine. Sincer, nu stiu, daca exista o alta dimensiune a lumii, daca exista, o alta lume paralela, ca a noastra.  Nu voi stii niciodata. Stiu doar atat... nu voi stii niciodata cum este sa fii iubit si dorit de cineva drag. Stiu, doar sa sufar si sa gasesc iubirea doar in povesti inventate de mine. 

           E seara. Trebuie sa dorm. Sper sa dorm, ca pisicile mele nu am somn, au chef doar de joaca. Cu respect al tau Costin.

 

           M-am trezit prea deveme. Cu gandul la iubire si la ceea ce-mi doresc sa traiesc intr-o zi. Dar, imi dau seama, dupa ce ma spal pe dinti si fata, ca de fapt nu am parte de acea iubire cu care as vrea sa-mi ,,imbrac´´ sufletul ranit de dezamagiri. Atunci imi creionez o lume doar a mea unde iubirea e un balsam de fericire si vindecare. Ma las cuprins de voalul ametitor al trairilor imaginare si-mi pierd timpul traind povesti de dragoste. Toate astea in  mintea mea. Dupa ce revin in lumea reala, ma simt trist si obosit, sa mai sper, ca voi trai, alaturi de tine, povestea mea de dragoste. Tu ai atatia prieteni, cu care te-ai intalnit si ai facut poze impreuna, incat ma gandesc ca a fost ceva mai mult intre voi doi.

           Nu am ce face... Trebuie sa-mi traiesc viata pana la capat, cu bune si rele. In concluzie... Iubirea este doar o iluzie traita fara rost. Imi imaginez ca un naiv ce sunt, ca iubirea exista undeva, dar de fapt iluzia perfecta te face sa pierzi timp si lacrimi amare pe obraz.